Ion „Țop” Voinescu LEGENDA DIN POARTA CCA

8 aprilie 1929 - 9 martie 2018

Printre marile legende care au făcut istorie în clubul Steaua și în fotbalul românesc se numără și Ion Voinescu, care a făcut furori în perioada în care a apărat poarta echipei Casei Centrale a Armatei București (CCA) . Prin abilitățile sale excepționale, determinare și loialitate față de club, Voinescu a devenit unul dintre portarii emblematici ai echipei și a lăsat amintiri frumoase în memoria suporterilor.

Pe parcursul carierei sale, Ion Voinescu a reușit să câștige numeroase titluri și trofee alături de CCA București ( Steaua). A contribuit în mod semnificativ la obținerea a 6 campionate naționale (1951, 1952, 1953, 1956, 1960 şi 1961), precum și la câștigarea a 5 Cupe ale României (1950, 1951,1952, 1955 şi 1962). Ion Voinescu era renumit pentru reflexele sale uimitoare și abilitatea de a anticipa mișcările jucătorilor adverși, era un portar agil și sigur pe el, care dădea încredere întregii echipe. A apărat poarta echipei naționale a României având 22 de selecții, a evoluat la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki, în acea vreme presa finlandeză l-a considerat ca fiind unul dintre cei mai buni portari din lume!

În anul 1956 a fost anchetat de Securitate pentru oferta primită de la Arsenal Londra, după ce a fost remarcat în celebrul turneu din Anglia, având după aceea o altă ofertă de la campioana Braziliei, Vasco Da Gama. După o carieră de excepție la CCA București, a decis să se retragă și a contribuit în continuare ca antrenor cu portarii la slefuirea și lansarea unor portari talentați: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru. În 1977, echipa de juniori a Stelei, antrenată de Voinescu, a câștigat pentru prima dată campionatul, Steaua realizând în acel an performanța de a câștiga campionatul cu toate cele trei echipe ale Stelei – juniori, tineret și seniori.

Ion Voinescu rămâne în memoria suporterilor Steaua București ca un portar legendar, cu abilitățile sale extraordinare și personalitatea sa carismatică, a reprezentat un pilon solid în apărarea echipei și a contribuit la numeroase victorii și succese al echipei noastre. Care a fost secretul performanțelor sale? ,,Munca. Zi de zi, ceas de ceas. Atingerea măiestriei sportive presupune renunţarea la anumite plăceri, sacrificiu, o adevărată viaţă sportivă. Îmbinată cu o pregătire perseverentă, nu numai că te aduce pe culmile măiestriei, dar te şi menţine. Unii fotbalişti cred că e suficient să ajungă în echipa naţională, pentru ca apoi să-şi neglijeze pregătirile, înfumurându-se, ducând o viaţă nesportivă, considerându-se atotştiutori. Urmarea? Dispar mai iute de cum au apărut. Vedeţi, am jucat într-o epocă în care am avut de înfruntat cei 2 metri ai lui Justin, agilitatea lui Ivlariu, mai tîrziu plasamentul incredibil al lui Crîsnic, tenacitatea Iui Toma. Nu puteam răzbi decât printr-o enormă ambiție. "Ion Voinescu vs Costică Toma, despre duelul titanilor din poarta CCA Bucuresti: În acea perioadă, în lotul echipei exista o mare rivalitate sportivă pe care fotbalul românesc nu o mai cunoscuse şi nu a mai cunoscut-o ulterior, rivalitatea între doi portari de excepţie: Ion Voinescu si Costică Toma. Erau amândoi portarii titulari ai CCA şi ai Naţionalei. Nu puteau fi separaţi şi asta le-a adus porecla "Siamezii". Pentru a juca amândoi, Toma era portarul de deplasare, iar Voinescu cel de pe teren propriu. ,,La un moment dat, după ce ne conturasem amândoi valoarea, o etapă jucam eu, o etapă el. Indiferent de formă , de pildă, într-un joc cu „Internazionale“ la Bucureşti în C.C.E., am apărat după părerea presei senzaţional. Am câştigat cu 2—0, cred că am scos cel puţin 10 şuturi-gol, şi totuşi, în retur, la Vuilano, am fost rezervă. Nu se supăra însă nimeni. A fost o rivalitate pe cât de „aprinsă“ (la un moment dat ajunsesem de ne ascundeam și accidentările), pe atât de „fair“. – ION VOINESCU Ion Voinescu va continua să inspire viitoarele generații de portari, fiind un simbol de devotament și pasiune pentru fotbal, va rămâne un nume de referință în istoria echipei Steaua București și va fi întotdeauna amintit ca unul dintre cei mai buni portari din România.